Pseudologic - Morti in apa vietii -

Ciudat, dar scriu...


Pseudologic - Morti in apa vietii -


"E cald, e atat de cald incat imi vine greu sa cred ca am murit atat de usor lasand atat de departe tot ce-a fost mai frumos.
Astazi timpul imobil cade mut odata cu mine, cu tine, cu visele si iubirea nostra. E imobil, da, imobil, caci si-a rasfrant existenta-n mine. Pana si el, obosit, n-a mai rezista noptilor prea putin dormite si astazi si-a frant vesnicia ca sa te-aduca mai aproape. S-a-ndurat de frumusetea clipelor pe care probabil ti le mai amintesti.
E cald!
Priveste-l cat de absurd sta si zambeste cu tigarea aprinsa asteptand in furtuna. E absurd, da, e absurd si in acelasi timp deplin in plenitudinea lui obscura desprinsa din eter.
Ploaia lui de pietre cade peste lutul nostru spalandu-i cu durerea ei pacatul.
Priveste cat de-asburd zambeste inca.
Priveste cat de putin mai doare.
Peretele de oase nu mai ascunde astazi nimic din tot ce ieri, incatusat, suradea sadic si-atat de lipsit de speranta dupa frumusetea visului pe care il uitase prea devreme.
Se tortura singur incercand sa gaseasca insemnatatea a tot ce-a fost.
"E vicios!" imi spuneam, "E vicios orice lucru dupa care tanjesc, dar tu esti mai mult decat un drog".
E cald!
Si de ce n-ar fi?
Doar pentru ca moartea in mintea atator muritori nestiutori inseamna raceala?
E cald!
Si-o sa-mi repet asta-n moarte pana cand apa vietii in care m-am stins o sa sece.
Abia atunci imi va fi si mie frig.
E cald, iar tu continui sa zambesti!"