Ah... n-am mai dat demult pe aici, de cateva saptamani mai exact. Am fost ocupata sa numar pseudonecesitatile pe care le tot adun de ceva timp. Ciudat, desi le numar fara intrerupere intotdeauna le pierd sirul.
O da, tot ce am facut -mai mult sau mai putin interesant- a fost sa dau si eu un upgrade blogului -de care am uitat temporar- si sa "urc" doua poze -usa din dreapta- la sugestia unui foarte bun prieten.
Thx dude! <3
duminică, 29 martie 2009
duminică, 8 martie 2009
In paltonul vechi si demodat!
Ei bine... da, eu am ramas cam aceeasi de primavara trecuta. Aceasi persoana usor palida, usor trista, cu un grad mult prea mare de sadism si poate prea mult sarcasm pe care lumea in general nu-l intelege! Nu ma plang, desi in general imi place sa o fac. De fapt, cui nu-i place sa o faca? Da, intr-adevar 'pateticismul' nu te face prea original in zilele noastre!
Ei bine eu merg pe strada inca de anul trecut in acelasi palton vechi si demodat care-mi invaluie creierul ce-mi zace prea putin oxigenat intre pereti de oase de atata timp.
Da, sunt aceeasi persoana obisnuita sa nu spere si totusi, in ciuda faptului ca pentru multi par in general inaccesibila sunt de fapt chiar extrem de deschisa atunci cand am cu cine comunica si mai ales atunci cand am ce comunica.
Cat despre paltonul meu vechi si demodat... era demult un post de-al meu, ceva de genul:
--> Dear Old Diary,
E oarecum ciudat cum totul devine din ce in ce mai ingropat in praf de creta, praf care ramane impregnat in simturi pana in cea din urma secunda in care zambesti sadic la gandul: "Si aici se-ncheie totul..". Un gand dureros, poate insuportabil de dureros pentru cei mai multi dintre noi, insa incep sa simt ca pentru mine este probabil resemnarea suprema si nicidecum o suferinta involuntara...
Si de ce sa bati drumul cu acea paliditate obscura cand poti sa simti lutul mort si negru pana in stafundurile fiintei tale?
-----
A rose for the dead!
Post care mi s-a potrivit perfect, care inca mi se mai potriveste si care o sa mi se potriveasca probabil si de acum incolo.
Totusi mi-e un dor infinit de persoana optimista de pana anul trecut... mi-e dor de zambetul care treacea de limita indiferentei!
Ei bine eu merg pe strada inca de anul trecut in acelasi palton vechi si demodat care-mi invaluie creierul ce-mi zace prea putin oxigenat intre pereti de oase de atata timp.
Da, sunt aceeasi persoana obisnuita sa nu spere si totusi, in ciuda faptului ca pentru multi par in general inaccesibila sunt de fapt chiar extrem de deschisa atunci cand am cu cine comunica si mai ales atunci cand am ce comunica.
Cat despre paltonul meu vechi si demodat... era demult un post de-al meu, ceva de genul:
--> Dear Old Diary,
E oarecum ciudat cum totul devine din ce in ce mai ingropat in praf de creta, praf care ramane impregnat in simturi pana in cea din urma secunda in care zambesti sadic la gandul: "Si aici se-ncheie totul..". Un gand dureros, poate insuportabil de dureros pentru cei mai multi dintre noi, insa incep sa simt ca pentru mine este probabil resemnarea suprema si nicidecum o suferinta involuntara...
Si de ce sa bati drumul cu acea paliditate obscura cand poti sa simti lutul mort si negru pana in stafundurile fiintei tale?
-----
A rose for the dead!
Post care mi s-a potrivit perfect, care inca mi se mai potriveste si care o sa mi se potriveasca probabil si de acum incolo.
Totusi mi-e un dor infinit de persoana optimista de pana anul trecut... mi-e dor de zambetul care treacea de limita indiferentei!
joi, 5 martie 2009
WannaBe's Attack
Nu stiu cati dintre voi ati observat ca lumea asta e din ce in ce mai plina de cei multi, cei ce "VOR", dar bineinteles ca din lipsa de ineligenta, ambitie si automotivare dau fail pe capete si raman la stadiul incipient stagnand acolo petru eternitate, ei, asa binecunoscutii WannaBe's. Exemplele sunt multe, dar probabil arhicunoscutul curent EMO este cel mai bun. S-a vorbit si inca se vorbeste despre copii "dark" care se mutileaza voit, se sinucid si au acea tendinta (imaginara din punctul meu de vedere) de izolare. Parerea mea: marea majoritate sunt doar niste pusti cu varste cumprinse intre 13-16 ani care din dorinta de a iesi in evidenta recurg la lucruri imorale, dar in niciun caz cum spune majoritatea: anormale.
Tot ce fac ei mi se pare extrem de normal! I mean, WTF?! ce fac ei poate sa faca oricine, ca nu vrea oricine s-o faca, ei bine asta e o cu totul alta poveste. Vorbeste lumea pana la refuz de WannaBe's, pana in momentul in care iti vine sa te dai cu capul de toti peretii din dorinta de a incerca sa schimbi subiectul sau sa sa evoluezi...
Kids, WannaBe's are everywhere... fear them 'cuz Benladen is no longer as alive as he used to be 2 years ago when he did kill loads of them!
duminică, 1 martie 2009
E in trend...
Oh God, week-end-ul trecut, mai exact ieri si alaltaieri am fost intr-o excrusie. Un trip impreuna cu cativa colegi/colege w/a. Pe tot parcursul trip-ului am inteles ca prostia e la moda, ca cearta e la moda, ca penibilitatea e si ea la moda si mai presus de toate DATUL IN SPECTACOL e cel mai la moda. Human kind is trendy... what can I say!
Inafara de faptul ca timp de 6 ore s-au certat ca chiorii pe tampenii si toti au dat-o-n penibilitati de care radeam obsedant, TalkLifeShow-ul s-a incheiat cu crying acts si apoi cu impacari din nou, penibile, poate mai penibile decat cearta. Eh... pe parcursul acestor 2 zile nu am auzit o fraza mai rasarita de: "mai da-te-n pwla mea" --> ciudat, spusa mai mult de fete decat de baieti. >.>
O excursie regretabila, de care o sa incerc sa uit cat mai curand...
Concluzia: Beeing stupid is trendy! ---> Prostia e la moda anul asta... se poarta cand pe fata cand pe dos!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
