Nu stiu cati dintre voi n-ati vazut niciodata un film porno! Da, majoritatea nu recunosc ce-i drept si raman la stadiul de "cowarzi" lol if you get my point!
.
.
.
- Acum sunt extrem de obosita, intrucat n-am mai dormit de sambata si n-am mai vazut un film prono de ceva timp... revin cu un edit-post peste cateva zile/saptmani/luni -cand o sa am chef- momentan il las "Publicat" si nu "Postare nefinalizata" din mai multe consinderente. -
luni, 25 mai 2009
joi, 30 aprilie 2009
luni, 27 aprilie 2009
joi, 2 aprilie 2009
Au trecut ani
Da... chiar au trecut ani si tot vor trece peste, pe dedesubt si prin mine. Suntem niste fantasme in timp si calatorim cu anii! Si nu e nici macar usor acceptabil!
Si acum poezia zilei...
Fantasme albe
Fantasme albe
Danseaza-n-ntuneric
Intr-o splendida gratie eterna.
Si-a lor iubire e-o iluzie umana
Aprinsa de o stea in neclintire,
Si-a lor iubire e-o imagine nestearsa,
Un vis mai limpede
Decat iubirea nostra.
Si acum poezia zilei...
Fantasme albe
Fantasme albe
Danseaza-n-ntuneric
Intr-o splendida gratie eterna.
Si-a lor iubire e-o iluzie umana
Aprinsa de o stea in neclintire,
Si-a lor iubire e-o imagine nestearsa,
Un vis mai limpede
Decat iubirea nostra.
duminică, 29 martie 2009
Nimic
Ah... n-am mai dat demult pe aici, de cateva saptamani mai exact. Am fost ocupata sa numar pseudonecesitatile pe care le tot adun de ceva timp. Ciudat, desi le numar fara intrerupere intotdeauna le pierd sirul.
O da, tot ce am facut -mai mult sau mai putin interesant- a fost sa dau si eu un upgrade blogului -de care am uitat temporar- si sa "urc" doua poze -usa din dreapta- la sugestia unui foarte bun prieten.
Thx dude! <3
O da, tot ce am facut -mai mult sau mai putin interesant- a fost sa dau si eu un upgrade blogului -de care am uitat temporar- si sa "urc" doua poze -usa din dreapta- la sugestia unui foarte bun prieten.
Thx dude! <3
duminică, 8 martie 2009
In paltonul vechi si demodat!
Ei bine... da, eu am ramas cam aceeasi de primavara trecuta. Aceasi persoana usor palida, usor trista, cu un grad mult prea mare de sadism si poate prea mult sarcasm pe care lumea in general nu-l intelege! Nu ma plang, desi in general imi place sa o fac. De fapt, cui nu-i place sa o faca? Da, intr-adevar 'pateticismul' nu te face prea original in zilele noastre!
Ei bine eu merg pe strada inca de anul trecut in acelasi palton vechi si demodat care-mi invaluie creierul ce-mi zace prea putin oxigenat intre pereti de oase de atata timp.
Da, sunt aceeasi persoana obisnuita sa nu spere si totusi, in ciuda faptului ca pentru multi par in general inaccesibila sunt de fapt chiar extrem de deschisa atunci cand am cu cine comunica si mai ales atunci cand am ce comunica.
Cat despre paltonul meu vechi si demodat... era demult un post de-al meu, ceva de genul:
--> Dear Old Diary,
E oarecum ciudat cum totul devine din ce in ce mai ingropat in praf de creta, praf care ramane impregnat in simturi pana in cea din urma secunda in care zambesti sadic la gandul: "Si aici se-ncheie totul..". Un gand dureros, poate insuportabil de dureros pentru cei mai multi dintre noi, insa incep sa simt ca pentru mine este probabil resemnarea suprema si nicidecum o suferinta involuntara...
Si de ce sa bati drumul cu acea paliditate obscura cand poti sa simti lutul mort si negru pana in stafundurile fiintei tale?
-----
A rose for the dead!
Post care mi s-a potrivit perfect, care inca mi se mai potriveste si care o sa mi se potriveasca probabil si de acum incolo.
Totusi mi-e un dor infinit de persoana optimista de pana anul trecut... mi-e dor de zambetul care treacea de limita indiferentei!
Ei bine eu merg pe strada inca de anul trecut in acelasi palton vechi si demodat care-mi invaluie creierul ce-mi zace prea putin oxigenat intre pereti de oase de atata timp.
Da, sunt aceeasi persoana obisnuita sa nu spere si totusi, in ciuda faptului ca pentru multi par in general inaccesibila sunt de fapt chiar extrem de deschisa atunci cand am cu cine comunica si mai ales atunci cand am ce comunica.
Cat despre paltonul meu vechi si demodat... era demult un post de-al meu, ceva de genul:
--> Dear Old Diary,
E oarecum ciudat cum totul devine din ce in ce mai ingropat in praf de creta, praf care ramane impregnat in simturi pana in cea din urma secunda in care zambesti sadic la gandul: "Si aici se-ncheie totul..". Un gand dureros, poate insuportabil de dureros pentru cei mai multi dintre noi, insa incep sa simt ca pentru mine este probabil resemnarea suprema si nicidecum o suferinta involuntara...
Si de ce sa bati drumul cu acea paliditate obscura cand poti sa simti lutul mort si negru pana in stafundurile fiintei tale?
-----
A rose for the dead!
Post care mi s-a potrivit perfect, care inca mi se mai potriveste si care o sa mi se potriveasca probabil si de acum incolo.
Totusi mi-e un dor infinit de persoana optimista de pana anul trecut... mi-e dor de zambetul care treacea de limita indiferentei!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
